Din bratele iubitei iesii cu trupul scurs, Cu ochii prinsi de cercuri de-un vinat antimoniu. Ca blonda ei faptura e negrul Pandemoniu, Ca-n singele ei filtruri satanice au curs.
Sub noaptea stravezie, albastru oranisc, Ma clatin de betia luxuriei nebune ; Orhestra de senzatii in mine nu apune Si drumul cel mai neted il urc ca pe un pisc.
Din ceti mi-apari, Astarte, cu ochii tai de iad ; Tresar, din rosii buze cind soapte-n singe-ti cad, Pe cind cu tentacule infipte-n craniu-mi toarce
Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur, Un tort ce mi-l cuprinde si creierul mi-l stoarce Cu pofta-i selenara Paianjenul de Aur.
|