Mircea Dinescu
Nastere: 11 noiembrie 1950, Slobozia, Ialomita
Deces:
S-a nascut la 11 noiembrie 1950 in orasul Slobozia, judetul Ialomita. Face studiile generale si liceale in orasul natal.
Debuteaza in 9 septembrie 1967 in revista "Luceafarul cu poezia Destin de familie. Revista, condusa atunci de Stefan Banulescu, a avut un rol important in cunoasterea poeziei si sustinerea poetului care, dupa incheierea studiilor liceale in orasul natal, vine la Bucuresti si, nesimtind (ca si alti scriitori si poeti) nevoia de a continua studiile, lucreaza in cadrul acestei reviste ca redactor, sau ca functionar la Asociatia Scriitorilor din Bucuresti.
Debutul editorial, cu volumul Invocatie nimanui (1971), va spori cunoasterea poetului prin distingerea acestuia cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Si volumele ulterioare sunt primite cu deosebit interes de public si de critica literara. Editia a doua a volumului Proprietarul de poduri, aparuta in 1978, primeste Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul pentru poezie al Academiei Romane. De asemenea, volumul Rimbaud negustorul va fi incununat cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1985- Colaboreaza la diverse reviste, iar poezia ii este cunoscuta si peste hotare prin traduceri in limbi de circulatie universala.
Accentul contestatar, spiritul insurgent care se manifestase in poezia sa inca din volumele anilor '80, isi gasesc acum forme clare de exprimare prin declaratii la posturi de radio sau la congrese internationale. in martie 1988 poetul este concediat din redactia revistei "Romania literara, in care lucra pe atunci, apoi este pedepsit cu arest la domiciliu si izolat de lumea exterioara. in luna iunie a aceluiasi an Mircea Dinescu primeste prem iul Festivalului international de poezie de la Rotterdam. Dupa decembrie 1989 este ales Presedinte al Uniunii Scriitorilor, functie din care demisioneaza in octombrie 1993- Este, printre altele, director literar al cunoscutei reviste "Academia Catavencu.
Tanarul Mircea Dinescu intra in poezia epocii conturandu-si o cale neasteptata. Cand generatia sa, cum observa criticul literar Eugen Simion, cauta o complicare a discursului liric "printr-un proces de intelectualizare si abstractizare a limbajului, poetul descins din campia lalomitei recucereste structurile vechi care practicau o poezie confesiva si directa. Poezia sa este tulburatoare prin sinceritatea mesajului, a sentimentului, prin tonul frust cu care penduleaza intre imprecatia activa si elegia sentimentala. Tonul acesta frust este perfect surprins de poetul si criticul literar Stefan Aug. Doinas: "Autenticitatea demersului liric al lui Mircea Dinescu este garantata de capacitatea sa, as zice genuina, de a evita orice terminologie retorica, abstracta, de a dovedi ca- in cazul poeziei- limbajul figurat apare, cu necesitate, ca limbaj prim (subl. aut), ca limbaj prin excelenta; e o poezie care nu declara nimic, niciodata; sinceritatea ei rezulta dintr-o imediata descifrare a figurativului: fiecare gest, fiecare imagine traduce- o stare de tensiune extrema.
Evolutia ulterioara a liricii lui Mircea Dinescu merge in planul expresiei poetice catre accentul denotativ, catre observatia nuda, obiectiva, catre renuntarea in buna parte la conventiile prozodiei clasice, iar in planul ideatic tonul liric, acum radicalizat, marcheaza indeosebi impactul de sorginte expresionista al existentei individuale cu civilizatia, cu tarele lumii reale. Acestui impact ireconciliabil poetul ii va consacra mare parte a versului sau de acum. "Privighetoarea secolului XX descopera o lume a violentei si dezabuzarii, a inechitatii si inegalitatii, iar elegia sa razvratita capata accente sociale dure, atata timp cat " un glont se face mai auzit decat o carte . Poetul constata moartea miturilor. "Cu ideea mortii miturilor in fata- observa criticul literar Eugen Simion - imaginatia lui se dezlantuie, ca intr-o buna parte din poezia moderna dealtfel. Si criticul literar amintit semnifica: "Inedit la Mircea Dinescu este modul voit impertinent de a vorbi de simboluri mari in termeni de boema bucuresteana. in poezia sa de acum fermentul revoltei trece in prim plan, arta coborata in strada implica sarcasticul, grotescul, ironia acida, insurgenta. Poetul va ramane mereu un nonconformist, un "inger pur si obscen, adunand in sine murdaria puritatii si puritatea murdariei (spiritul oximoronic ii caracterizeaza fiinta si opera), fara ca acestea sa poata fi vreodata conciliate. Criticul Victor Felea il defineste ca pe "un poet de o reala forta si originalitate, angajat intr-o tulburatoare si donchijotesca batalie cu stihiile veacului. Dar Mircea Dinescu a avut curajul- si putini sunt aceia care au avut acest curaj- de a iesi cu arta in strada.
Volume de versuri:
Invocatie nimanui, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971;
Elegii de cand eram mai tanar, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Proprietarul de poduri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1976;
La dispozitia dumneavoastra, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979;
Teroarea bunului simt, editie selectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Democratia naturii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Exil pe o boaba de piper, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Rimbaud negustorul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985;
Moartea citeste ziarul a fost publicat pentru prima data in limba romana in anul 1989, la Editura Rodopi din Amsterdam, iar la noi in anul 1990 la Editura Cartea Romaneasca.
Pesti a aparut in volumul Proprietarul de poduri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Teroarea bunului-simt a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
Exil pe-o boaba de piper a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
La vin scazut a aparut in volumul Exil pe o boaba de piper, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1983-
Craciun a aparut in volumul Moartea citeste ziarul, Amsterdam, 1989, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
REFERINTE
"Mircea Dinescu a debutat cu versuri fulgurant adolescentine, uneori trubaduresc melancolizate. () Daca in Invocatie nimanui ingenuitatea eruptiva, agresivitatile cinic angelice, vitalismul gratios traduceau o stare de sensibilitate, in Elegii de cind eram mai tinar se aspira in schimb la constituirea unui stil ; de la spontaneitatea poetica Mircea Dinescu a trecut la poezia spontaneitatii : usor conventionala, abundenta in pretiozitati, vaporoasa. () Cu o indrazneala rareori intilnita Mircea Dinescu si-a schimbat insa dintr-o data si total infatisarea poeziei, parind sa-sj renege sub-textual, dar cu mare violenta, aceste prime carti : Proprietarul de poduri, al treilea volum al sau, apartine unui poet cu totul nou.
MIRCEA IORGULESCU
"Dinescu, ca si Labis, scrie o poezie a tineretii - fara absolutismul aceluia, insa. Metaforele izvorasc dintr-un narcisism consecvent. Versul e cizelat fara cusur. () Autentice sint gesturile vitalist-muzicale din poezia erotica unde o senzualitate strengareasca incendiaza poemul.
GEORGE ALBOIU
"El isi afiseaza ostentativ conditia sublim-plebee, aceea pe care o cunoscuse ca durere a spiritului Dimitrie Stelaru. Confesiunea se produce in imagini adeseori brutale, socheaza prin sinceritate. Cu toate ca, in ansamblu, fiecare poem ramine coerent, are chiar o anumita «morala» daca nu chiar o cheie, implicind niste «polemici», imaginatia este de multe ori haotica, incoerenta, ceea ce vrea sa insemne evadarea in imaginar, betia rece, calculata a metaforei.
EUGEN SIMION
Citeste si:
|
|
