ar fi, desigur, mult mai frumos dac-am putea-o retine
intr-o seara inchisa, numai a noastra, dac-am putea
s-o pindim, de la ferestrele coridorului, cind ea de abia
se misca prin camera - fara vedere spre landa - doar cu putine
geamuri - si inalte - catre culoarele (pe unde, insa,
vintul sufla ca si afara - si uneori chiar si ninge,
cind deschidem fereastra cu sticla plinsa
de ceata, la capat, pe linga scara cu trosnet fin), ce
ar mai urma de aici, se face o liniste lunga.
alaturi de vreo fiinta - dar adevarul e ca nici nu exista
o asemenea faptura - de pilda, o femeie cu fata trista
a trecut astazi prin ploaie, pe alee, pe linga
noi - si nici nu ne-a privii - s-a leganat prin fumul de ploaie
si a trecut mai departe, afara, noi o urmaream cu amintire greoaie.
|