facem ca in piesele noastre - inclinam
prisma aceasta care e timpul launtric, asa cum noi
ii dam pret - si ne desfacem in mai multi, unii
adevarati - si, ca acela care voia astfel sa-si economiseasca
drumul la tara - unde-l astepta logodnica - ne gandim
sa lasam eul nostru cel mai de pret - adevarat - sa ramana,
asemenea unui gandac urias in pat - si altii sa-i luam
cu noi - caci acuma noi ne gandim sa-i facem o vizita
de reprezentare - (lumea este reprezentarea mea - si asta
am inteles-o noi pe scara pe care va trebui s-o urcam acum, caci cu
adevarat ii vom face ei vizita) - si deci il rugam pe unul din noi sa ne insoteasca -si el accepta, spunandu-ne ca va sti sa ne prezinte in asa fel incat sa o faca pe ea sa surada - si el insusi surade spunandu-ne asta.
si deci mergem - preludiul e doar o singura fraza, leganandu-si incheierile peste chipuri,
vorbe, contururi, in care despre ea se vorbeste, si ca in visele rele ne spune ca
trebuie sa strabatem alte coridoare, si alte incaperi, si alte glasuri au sa ne spuna ce se cuvine sa facem sa ajungem la ea, si sa ajungem - (dupa ce am deschis atatea usi incat daca am fi intr-un roman gotic ne-am spune ca ne facem rondul - prin sali intunecoase, lasand zanganituri de lanturi dupa noi, sa o facem sa iasa cu sfesnicul in mana si
aurindu-i-se chipul ca o icoana cu ingerul care sa mantuie de blestem cladirea asta in ruina a gandurilor noastre in care o tinem inchisa - si atunci
acesta din noi care ne insoteste sa-i rasara deodata alaturi de cercul de
aur
al lumanarii - si ea sa surada recunoscandu-l).
si ea ne vine intru intampinare, si e
fata ei in aur iluminata - si ne surade - si ne ridicam ochii
spre ochii ei - (si, uite nu putem acuma sa spunem
ce culoare are linistea napadindu-ne cand ea ne priveste,
si ne da adevar in lumina nestiuta a privirilor ei).si e ca si cum am
atrage-o
intr-o incapere mai la o parte - si acolo ea sa-si ridice
fata in lumina - si este de aur fata ei - si celalalt - adevaratul -
partea diavoleasca din noi - sa se aseze confortabil pe masa,
si leganandu-si picioarele sa-i vorbeasca mestesugarit - si ea, surazand
abia, sa-l priveasca - numai chinuitor de arareori lunecandu-si
privirea spre noi - asa cum stam la marginea cercului
pe care-l inchipuie miniatura aceasta - sau dimpotriva plimbandu-ne
morocanosi printre dulapurile cu patrate mici de vreme incremenita,
si mormaindu-i despre nici nu stim ce, incercam sa-i tragem privirile
catre noi - si ea ascultandu-I si aici ne trezim , si se destrama
grabit scena aceasta si ramanem descumpaniti privind doar lumina de
soare
peste un perete unde nu se rasfrang rasfrangerile prismei pe care
nici nu ne mai e la indemana sa o aplecam acuma.
|