| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cornul de aur al baiatului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Ivanescu
|
|||
|
|
|||
| scena de dimineata - cornul sunand departat, prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare - glasul lui de aur alungindu-si tristetea - ( intristarea diminetilor de toamna, cu ceata sfasiata alene de soarele fara putere ) peste latraturile excitate ale cainilor nerabdatori sa inceapa o data. lumina de aur a cornului, acolo, dincolo, prin padure - are sa fie intotdeauna de acum incolo, daca-ti vei mai aduce aminte, fundalul frumos lucrat al tapiseriei cu invalmasala cailor, cainilor lungi de vanatoare, si fetele intoarse spre cel care, la mijloc, sa dea semnalul inceperii, si femeile, cat sunt, asezate pe o parte a seii, cu mainile lor inguste si trupurile firave - neimplinite in adolescenta intarziata mai subtiratece in aerul limpede al diminetii de inceput de lume - de vanatoare. - cateva fete foarte tinere, pe care barbatii, pe caii lor nerabdatori, nici nu le iau in seama, -jocul lor acum este altul decat cel al infrangerii unui trup neimplinit de fecioara, si sunetul de aur in soarele diminetii alungindu-se trist, ca un caine obosit, auntand de acum sfarsitul vanatorii, cand caii se vor intoarce cu pasi inceti, si fetele, acum cu ochii mari, isi vor apleca si mai mult intr-o parte, capetele, sa nu priveasca lesurile din oblanc insa scholia pe marginea textului despre vanatoarea inceputa tarziu, intr-o dimineata cu lumina mocnind in sunet de corn, spune asa - intoarcerea vanatorului din coline este de fapt moartea lui - sfarsitul vanatorii e o casa in care se strang ceilalti - si fetele acestea cu trup subtire isi trec, cu pale ale tristetii, lumina parului lunecat bland peste umerii lor fragili ( atat de usor de frant, nu ? doar ca barbatii sufla acum in mainile cere le-au stat inclestate pe armele vanatorii ) isi trec fapturile de aur mocnit prin odai - si nu privesc spre blanurile de sub fereastra unde e intins vanatorul. - sfarsitul vanatorii, cainii au tacut si cornul a fost izbit de copac sa nu mai sune vreodata. si mult mai tarziu, intr-o alta vreme, cand vanatoarea cu caini si cornuri sunandu-si chemarea in lumina de aur stins a toamnei este numai un joc de carti, intr-o vreme cad nu mai sunt cai decat in tapiseriile vechi, ascultati deodata amintirea hohotelor intretaiate, dar argintii, ale pianului sunand in terta suitoare, coboratoare, chemarea la vanatoare - cornul s-a preschimbat in flacarile de argint ale pianului - si ce a fost joc de aur pe tapiseria de pe peretele cabanei de lemn este acum jocul perlelor de sticla in urechea aducerii amine, intr-o alta asezare de lemn, in care tot te inchipui mergand spre fereastra, decat ca in lumina soarelui de dimineata de toamna nu vezi nici plecarea spre vanatoare, cu cai si caini tulburati de chemarea unui corn de ei auzit, nici nerabdarea chipurilor intoarse catre semnalul de pornire - si deci, mai tarziu, de intoarcere inceata la sfarsitul de vanatoare - si nici fecioarele aduse cu aur curat in par, pe caii domoli, sa stranga licornele. - ci doar sunetele luminoase ale amintirii pianului cantand despre vanatoarea intr-o dimineata rece de toamna. |
|||
Pune poezia Cornul de aur al baiatului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |