ingropati in zapada - de afara nu se mai aude acum
nici un sunet - in odai lumina e alba si moarta.
si vremea, cazuta pe branci in nameti, nu mai are putere
sa treaca, prin perdeaua mereu rostogolita pe loc, pana
la ferestrele noastre. - deci, in afara de timp.
insa inauntrul unei vesnicii cum ne inchipuim moartea.
(doar ca, aici, moartea e alba - si tremura
in fata ochilor nostri, care nu mai rasfrang
nimic, decat albul.) ingropati in zapada,
si pe nesimtite, - caci nu mai exista un mai tarziu,
lumina moarta-n odai se face zapada,
si urca, sa ne acopere cu albul ei mortuar,
cu nemiscarea ei moale, cu livida ei febra,
pe care doar din vorbe o stim - vorbele care nu mai inseamna
nimic acum.
|