istoria se repeta - sunt iarasi, intr-o dimineata cu acelasi soare, la aceeasi masa, si vad - prin fereastra imensa, la fel, pomii cu verdele intunecat pandind, si ma tem sa ma gandesc ca sunt aceleasi ganduri, despre care as
vrea sa spun ca spun ceva, ca au sa ajunga
mai aproape de a insemna, chiar, ceva adevarat,
si deosebirea e ca acum stiu ca acel iluminat
de soare de vara tarzie gand, despre plimbarea lunga
in soarele diminetii pe pajiste in spatele casei,
si tot mai sus, sub arborii batrani ai padurii, in umbre,
tot mai departe, pana nu va mai fi intoarcere, si au sa se adumbre
ceasurile, stiu ca acel gand meticuloasei
mele neputinte de a razbi catre ea nu i-a schimbat nimic chiar, am ramas dincoace, ma gandesc fara rost ca soarele rasare, apune,
rasare iar.
|