am fi trait fericiti laolalta - eu, asezat
la picioarele tale, (sa-i spunem, privind-o
de jos - urmarind lumina bolnava pe obrazul ei mat -
si toata vremea sperand ca o inchipuire de argint o
va putea inchide, ca o inluminatura.
in jurul careia noi sa povestim despre ea).
deci, eu la picioarele tale - (dar imprejurarea aceea
trebuie descrisa atent, sa ne spunem acum e pura
intentie doar). - si tu poate privindu-ma, sau, dimpotriva,
ignorandu-mi chiar nemiscarea, si inlocuind toata
scena de langa tine, cu o alta demult, - si tot ceea ce n-a
ars cu totul din vitraliul in care te-as fi vrut in lumina
decolorata, ridicandu-te de langa mine.
sa ninga suparator pe sticla ferestrei de langa tine.
|