simplu joc asadar - complicat insa - jocul asezandu-ti intiparituri si tu crezi ca tu le-ai
inscrie, si iti spui - uite, faptura asta eu o fac sa-si intoarca fata spre mine, si cu ochi
seriosi sa imi cerceteze mie fata, eu o asez aici in jilt, cu mainile frumos odihnindu-i-se pe
rezematorile pe care le mangaie, absente degetele ei lungi, si la varful fiecaruia arde o
flacara sangerie, care mie pe buze imi va aseza cuvinte mocnind sa-i zvacneasca deodata,
sa-i lumineze ei fata cand am sa-i sarut mana in hol, putin mai tarziu, la plecare, (si ea nici
sa nu stie ca eu i-am facut dupa amiaza aceasta cu drum la cofetaria din sat - in care o
umbra a mea sa-i puna in maini pungi,
si apoi sa o aseze sprijinita de balustrada, acoperindu-si friguroasa
urechile cu mainile ridicate, cand eu am sa bat clopotul de insangerare cu bangat razbunator in spatele ei) asadar sa-mi inchipui ca eu fac seara asta, un joc cu cuburi frumos colorate - sa asez case acolo, si o clopotnita,
si inserare verzuie pe dealuri - si urcusul incet pe trepte incremenite in gang de lemn - si ea, intorcandu-si ochii spre mine, sa-mi spuna ca
intocmai asa este scara inlemnita si in orasul in care nu vom merge amandoi niciodata - si potrivesc altminteri un cub colorat, altul si imaginea sa se schimbe - si ea sa-si intoarca, fara sa stie,
profilul spre mine, acolo sus, in incaperea deschisa de vant (si nici nu e vant in seara asta) si dincolo de ea privelistea in seara asta verde, case pierdute in dealuri, linistite - linistea ei pe care glasul urias al clopotului din spate nu ajunge s-o clatine, si apoi fata ei aplecata - si eu asezat putin in spatele ei, intr-o parte, privind-o, si dincolo de ea asezandu-l pe unul din ei, pe care i-am adus s-o inconjoare in drumul acesta in satul cu cofetarie - si acela sa-i vada cealalta infatisare a profilului -astfel ca noi vom avea toata vremea doua monede cu chipul
de lumina al ei si inscriptia in jur sa difere, dar amandoua sa fie numele ei,
insa de alte cuvinte latinesti inconjurat - (si mai devreme, fireste personajul cu nume slav sa o indemne sa aleaga din bilele colorate pe acele cu inauntrul molatec - si rezistent - asa cum lenevoase si opunand
rezistenta molateca sunt simtamintele mele privind-o) - (personajul cu nume germanic doar mai tarziu sa-l aducem, asezat pe bancheta, si tragand -
caci el sa nu stie sa-i desluseasca runele gotice cu care s-o inconjoare in piatra
unde abia se adancesc, dar tot vizibile, liniile chipului de lumina acolo inserata, al ei si acolo sa scrie - dar sagetan mi - seolidante westar ubar wentilseo - si noi sa stim ca asta inseamna ce spun oamenii marilor care strabat spre soare apune marea cea mare despre ea) - si mai devreme - si acesta sa fie intelesul jocului de acum -
sa o asez in strana, cu capul plecat, si mainile linistite pe strana din fata,
sa asculte - si orga sa murmure la inceput un cantec de aur
sa-i inconjoare in rotundul ei chip - si doar rar sa-si ridice
tipatul de lumina sa faca o glorie de o clipa in jurul linistei ei, oarbe
ingandurari - si in spatele ei, putin intr-o parte, cu meticulozitate
sculptandu-i profilul, ca o statuie de lemn, privindu-i linia pura a acelui suras pe care nu si-l marturiseste nici siesi - dar pe care eu atata de bine i-l stiu, si care, sa-mi spun, este numele tristetei ei, caci in ochii ei
spre mine intorsi, mai devreme, eu am suflat tristete - si apoi, pe o banca, mai aproape de ea, soptindu-i prin valuri linistite ale orgii - ca se va face stiut ceea ce se ascunde, si cand ea sa-si intoarca fata in sfarsit auzindu-ma, sa ma priveasca -sa-i murmur viclean - ranjind - quid sum miser tune
dicturus? - si ea sa-mi desluseasca ce trebuie sa spun mai departe.si ea nu-si intoarce privirea spre mine, poate nici nu asculta orga asta in care tot vreau sa-i impresur cu lumina de aur lumina ei calma - ea nici nu este poate
in jocul aceste al meu cu inchipuiri - si ce am spus ca e jocul de mine continuat in numele ei nu este decat, asa scrie, "efectul unei aprecieri a formei" -
o forma careia eu ii dau fiinta -"in jocul mai multor senzatii" - ea mi-a daruit mai multe senzatii, si eu nu fac decat sa le cantaresc - dar ele, asa cum ele o rasfrang, pot fi cu totul altfel - pot la fel de bine sa fie chipuri pe un alt plan, nu in cuiburi, ci intr-o carte pe care o deschide, si acolo ii vede, pe cel cu nume slav - si acela-i vorbeste despre lumea launtrica de guma, adica de efectul acelor vibratii - cum ar fi ale unui clopot - cum este el "simtit de partile elastice ale corpului " ei - si pe acela cu nume germanic, tacand mai departe - si pe celalalt, care-i
stie din dreapta vazut chipul - si in imaginile de acolo eu nici nu sunt.
|