O, dar obsesia mea se poate face o roata care se
invarteste incet, leganat de vant, si se agata de ea amintiri, si cand ajung sus,
fac semne cu mana - si altadata
neputinta mea este un zid prabusit
- cum am vazut de demult pe o strada necunoscuta
-si vreau sa ma opresc alaturi, cu o cuta
de nedumerire pe frunte, - mocnit
sa astept la poalele lui - pandindu-i ferestrele
- tu nici sa nu existi pe atunci - sunt numai crestele unor intentii ale mele, vremelnice,
si care nu mai ajung gesturi. Alta data
a doua oara, cand voi mai trece
pe aici, strada va fi cunoscuta, tu vei fi iar departata.
|