Sa incercam asadar (intr-o carte ar fi fost
mai simplu - acolo, ajungea sa te ridici de pe scaun
intr-o amiaza, si fara sa crezi ca ar incepe
sau se sfarseste ceva, sa parasesti incaperea
cu mobilele bine stiute, sa cobori, si sa mergi un timp
prin amiaza posomorata, pe strazile umede,
pana ajungi, undeva la marginea orasului.
Asta intr-o carte) - sa incercam insa cu adevarat
sa mergem pana la capat - si lasand deoparte
cartile, toate, asezarea luminii de pilda
din locul acesta atat de stiut, unde ai stat
pana acum - sa o lasi, de la o clipa la alta,
fara putere - si sa spui ca treci prin panze de aer
cu apele schimbatoare - mergi, adica, inspre o margine,
unde are sa fie totul deschis, asemenea unui ochi
asteptandu-te sa te primeasca acolo.(Vorbe, nu?
si tot ca intr-o carte - coborarea pe scari, al amiaza
catre locul unde e cerul imens - ca o poveste cu omul
care deodata s-a ridicat de pe scaun - si a plecat
altundeva - spre o altfel de lumina.
O parabola despre moartea in lumina uriasa
a unui ochi cu stravezimi, mai incetinite,
si se termina, - si pe urma inchizi cartea),
si e aceeasi lumina posomorata, scazuta, ingusta,
jur imprejurul tau - si tu stai mai departe
si iti inchipui, doar, vorbe -
|