fechner a facut mai demult o analiza statistica a formei, insa mopete spune ca nu asa se poate face urcusul laborios catre acea stea de singuratate in care el, oricum, se va opri, caci nu mai exista de la un punct urmare, (dar asta se-nvata in timp, si cu spaima se accepta), mopete stie ca el cu amare sentimentalisme urca spre zapezile in moina
topite pe strazile in trepte in orasul vechi, sub munte, mopete isi simte in urechi chemari constituite in formule abia
incercand, catre el, ispitirea in zapezi si in ganguri.
insa mopete nu mai vrea nuante, - cu o rea
schima a buzelor trage zavoare peste launtrice praguri.
|