mopete, intr-o noapte spre zori, trezindu-se sa bea apa
din cutia de conserve de pe noptiera lui galbena,
i s-a parut ca vede langa pat o forma plecandu-se mioapa
spre el, amusinand ca un caine, si cu limba ei reavana
lingandu-l pe obraz, si pufnind - dar el
mopete s-a tras spre perete - insa ii era sete,
si nu putea - de forma care pipaia dupa el
prin pat - sa ajunga la cutia unde-si turnase pe indelete
de cu seara apa amestecata cu saruri de baie -
lui mopete ii era frica sa n-o rastoarne forma, sa-i ude
patul - si pe urma ii era sete - insa pe unde
sa se strecoare - se gandea - sa ajunga la cutie ? o claie
de par - a formei - ii tot facea necaz.
asta ne-a povestit mopete dar poate ne minte de la obraz.
|