O foarte inceata fiinta - ca si cum te-ai plimba
seara, la marginea apei stranse de ploaie, undeva
in afara orasului - si soarele incercand
sa faca o lumina - si lumina aceasta
in care tu mergi sa fie adevarata. Sa te opresti
langa apa de acolo unde apa innegrita se duce
pe camp - in soarele stins. Sa te asezi langa o astfel
de fiinta a inserarii - insa o fiinta spre care
sa-ti poti ridica mainile, o fiinta inceata, si care sa fie
adevarata - in lumina scazuta sa mergi jur imprejurul
ei - si nimic sa nu fie adevarat, decat ochiul ei de lumina
rasfrangandu-se lent, printr-un soare care se face vant mai subtire -
|