e o minciuna, strazile nu se fac tinere in ploaie - cel mult daca e o ploaie cu soare dupa amiaza tarziu, si cand mergi prin mijlocul strazii - si e auriu cadrul cand iti ridici ochii catre vreo fata ( prin siroaie
de lacrimi privita prin ochelarii care nu se uda, precum parbrizul taxiului, cum ai mai spus, in romanele politiste ), sus deasupra fatadelor luminate de o abea vazuta
luminiscenta, cerul e intunecat
si strada, care in soarele de seara ploioasa
ti s-a parut o clipa tanara, - si frumoasa -
capata frumusetea imbatranita treptat
a unei strazi pe care ai trecut o data, de mult,
si pe care nu mai vrei sa revii - de care ti-e frica, ocult.
|