Mircea Popovici
Nastere: 21 aprilie 1923 in Bucuresti
Deces: 15 iunie 1889 (39 ani) Bucuresti
S-a nascut la 21 aprilie 1923 in Bucuresti, "la o suta de metri de kilometrul zero din piata Sf. Gheorghe. Face scoala primara in Capitala, apoi, intre 1934 si 1942, urmeaza Liceul Militar in Iasi.
Continua studiile la Bucuresti, urmand in paralel Facultatea de Drept si Scoala Militara Superioara. imbratiseaza cariera de ofiter, dar pentru scurt timp, deoarece se imbolnaveste de plamani si este reformat. Reia studiile pentru o alta meserie (Institutul Politehnic din Iasi) si isi sfarseste cariera "ca dascal in invatamantul superior din Iasi si ca inginer proiectant.
A debutat cu poezie in revista "Kalende, seria noua a anului 1944, iar editorial in 1946 cu volumul "Izobare, care a si primit Premiul pentru Debut al Editurii Fundatiilor Regale. "Izobarele" lui Mircea Popovici - debutul unui alt poet uitat din "generatia pierduta"' - constituie ocazia potrivita pentru a cerceta directiile de maxima presiune poetica imediat de dupa razboi. Am vorbit mai de mult (in Avangarda literara romaneasca, Minerva. 1983) despre "grupul suprarealist roman", cuprinzindu-i pe Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Paun, Trost si Gherasim Luca. grup elitist ce ii exclude pe intrusi (toti ceilalti literati in afara de Andre Breton) si-si inventeaza o poetica originala ce-i inscrie mai degraba la "experimentalisti" (in acceptia "Novissimi'Mor italieni) decit la avangardistii (suprarealisti) ce se manifestasera anterior cu doua decenii.
A mai colaborat la revistele vremii: "Caiete de poezie, "Democratia, "Fapta (condusa de Mircea Demian), iar mai tarziu la "lasul literar, "Cronica, "Convorbiri literare, "Adevarul literars.a.
Traiectoria lirica a lui Mircea Popovici este, intr-un fel, asemanatoare cu a colegilor sai din "generatia pierduta, acea generatie de mari promisiuni (Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Augustin Doinas, Mihail Crama, Ion Caraion, Stefan Baciu si altii), care s-a implinit tare greu (si nu intru totul) si care, in general, dupa un debut stralucit de obicei, a lasat sa se astearna o tacere, adesea indelunga, in creatie, pana la revenirea in campul literelor; dar Mircea Popovici va reveni in poezia romaneasca abia dupa 41 de ani de la debutul sau remarcabil, ceea ce reprezinta, cum observa si criticul literar Eugen Simion, un record absolut de intrerupere a activitatii literare editoriale. Lirica de inceput il inscria pe Mircea Popovici in randul fantezistilor si al ironistilor, bravand cu dezinvoltura in spirit deliricizant. Volumele de dupa 1987 ne dezvaluie un poet cu aceeasi deschidere catre vechile motive lirice (timpul, iubirea, meditatia, plimbarea), pe care le prezinta, in spiritul cunoscut generatiei, cu aceeasi " imaginatie controlata de lecturi si o ironie aproape duioasa (Eugen Simion). Poetul pastreaza, cum observa criticul citat, aceeasi propensiune catre bravada, act parodic si ironie sentimentala, dar acestea sufera un proces de surdinizare. Inventia lexicala, indrazneata in primul volum, primeste patina vremii, dar ne dezvaluie acelasi poet de puternica vibratie interioara.
Volume de versuri:
Izobare, Bucuresti, Editura Fundatiilor Regale, 1946;
Licente emotive, Iasi, Editura Junimea, 1987;
Poezii. Contrapunct. Tempera. Miscare inocenta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988;
Paleta de amurg, Iasi, Editura Junimea, 1991.
Certificat de tandrete a aparut in volumul Licente emotive, Iasi, Editura Junimea, 1987.
Butaforie a aparut in volumul Poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Citeste si:
|
|
