Umbra portului trecea ca un ciine sub gard; stringeam in brate cerul cu miros de molid si reflectam la drumul galerelor cu pinze pe-oceanele spumoase, spre tarmuri in torid.
La prova, rastignita, iubita mea ca o alga intoarce cirma iute spre Est sau asfintit. Deasupra mea, catargul inalt cit azimutul si fumul de tigare ca un odgon sucit.
Compasul cerceteaza pe tropic un atol taiat de longitudini pe mari fara abise Si singur cu taifunul pe drumul de cocori colind albastre ape, contrabandist de vise.
|