Se topise tot cerul. M-am urzicat in umbrele brazilor conici. Stelele sunt sobolanii noptii, mortii, sgirciti si ironici.
Au mincat castorii timpul si veacul moare in scrin. Nu-mi recunosc deloc chipul in apele astea. Ce chin!
Dac-ar veni vasul fantoma, cu vele mari cit o sete!
Cine jupoaie noaptea de piei?
|