Cu ritmuri sonore ciocanele cad,
Izbite metalele suna, Cu ritmuri sonore ciocanele cad Si neagra cladire e parca un iad
De forte, ce-n valuri s-aduna!
Ciocanele grele in hora se prind,
Prelung nicovala vibreaza Ciocanele grele in hora se prind Si muschii se umfla, obrajii s-aprind
Si ochii mai viu scanteiaza
E cantecul Muncei! E cantecul sfant
Ce pune indemn tineretei. De sute de secoli cantat pe pamant Cu sute de brate pornite-n avant,
E Marsilieza vietei!
Si salta ciocanele-n aer, ca iar
Sa cada in fiece clipa; Si salta ciocanele ritmic si rar, Din fierul cel rosu scanteile sar,
Ca fluturi albastri-n risipa
Aicea lucreaza maestrul Vulcan
Otelul si fierul fierbinte Se-nalta orasele an dupa an Cand cade o data enormul ciocan
Se face un pas inainte!
Fantastice poduri s-arunca spre cer
Ca brate vanjoase-n avantul Pornirilor, care avide isi cer Viata; se prinde-n retele de fier Si-n cabluri marine, pamantul
O! fortele care se zbat in eter;
O! ritmul eternelor goane Pamantul imi pare un vast santier Si cantecul Muncii rasuna sub cer
Din sute de mii de ciocane!
|