Ce ne-nteleasa pare tumultuoasa gara Cu trenuri nesfarsite si felinare verzi! Aicea se framanta viata-n veci fugara Si-n largul ei de zbucium ca-ntr-un ocean te pierzi.
Prin negurile noptii strabat locomotive; De unde vin pribege, spre care tari pornesc? Spre ce oras himeric cu turle si ogive Fug trenurile negre de nu se mai sfarsesc?
Ca niste serpi gigantici aiuneca, se-ndoaie. S-arunca peste poduri fantastic dantelate Brazdeaza-ntunecimea cu ochii de vapaie In ritm sonor de osii si roate ferecate.
Purtand lumini si visuri fug negrele vagoane: S-au dus Dar nu se curma eterna framantare; In gara canta larma de glasuri si ciocane Si-ndata alte trenuri stau gata de plecare.
Un suierat, o soapta, o lacrima fugara, - Asa pornesti, o data, si-n departari te pierzi Iar indarat viata ramane ca o gara Cu trenuri nesfarsite si felinare verzi!
|