Ratacitori de-a pururi intre pamant si cer. Gonind spre orizontul himerelor ce-nseala, Oriunde rataceste atomul efemer Ne urmareste vesnic privelistea natala
Sunt clipe dureroase cand trebuie sa pleci. Un suier scurt si trenul se pune in miscare
Din goana lasi in urma icoanele fugare Si-n atmosfera sura a diminetei reci, Paduri, cantoane, poduri, privelistele toate Danseaza-n simfonia mecanica de roate. Te duci
Dar ori si unde acum te-ai indrepta, Imaginile repezi ce lasi in urma ta Sunt mici fasii de suflet ce-n aer se destrama Si de trecut s-anina ca fulgii albi de scama.
O! Legamant eteric de antica tarana, De stoguri risipite, de blonde clai de fan.
Pareri de rau de toate acele ce raman, Tu ce ne chemi cu brate de cumpeni de fantana, Tu faci ca-n noi, pribegii, in veci sa se rascoale Acelasi dor de veacuri imperios, ce mana Siragul alb de berze spre cuiburile goale
Tu ne urmezi statornic pe orisicare drum, Cu-al miristei de toamna nelamurit parfum, Cu brate de troita strambata de vechime, Cu viata strans legata de clipa ce-a trecut, Cu glasul lin de clopot ce canta-n tintirime, Tu esti magnetul tainic prin care-n adancime Pamantul isi atrage faramele de lut!
|