De la o vreme iubesc si beau bere croncanesc cu amicii si c-o durere ipocrita la mine ma
uit, sunt inca tanar, somnul imi place cand vise nauce, stralucitoare pocnesc ca sampania-
n zori, de
la o vreme, o belle epoque. cred ca seman si eu intr-un tel cu artistul ala tanar din venetii
cu ape, inot serile voiniceste prin mare, pe strada gagici rujate si stranse-n colanti imi
zambesc sagalnic din coltul capului, si chiar tie uneori iti vad, privind peste umar intrebator
umbra izbindu-se de luciul vitrinelor.
Sa nu uit, de la o vreme ma plimb zilnic pe bulevardele lungi si-mpanate cu stani si brani si
castani, ca printr-o amintire a ta, ascult muzici noaptea mangaind trupul tau imaginar cu
fiecare gand inocent si fiecare madular, de la o vreme imi cresc tepi in obraz, si scutur din
pletele pe care nu le mai am, iar din geam pasarile-si fac semne si rad de mine ca sunt tot
tanar, si-n camera mea inca dezmierd fantasma dulce a ta, scriu si citesc beau bere de la
o vreme, iubesc.
|