patrund, dinspre bucuresti in somnoroasa constanta, ea coapsele lenes desface, se
cutremura cand urlu-n extaz cand valul sfasii, tu urbe constanta, juna gagica, te-am avut, tie
ti-am dat spasma mintii mele, alburiul glod vazandu-te doar cum dormitai cu tatele-n soare
am juisat ca-n pestera umbra, in burta ta m-am ascuns, tare barbos si fumand, chiar
lacrimand
|