Vroiam sa scriu si eu o poezie ca orice tanar filfizon cu pletele-n vant despre amor carnal
despre moartea cu sex de arama cu parul roscat cand pe umarul stang iata s-a asezat
umbra tuciurie de om ce-a strigat las-o balta, mirciulica, las-o in ma-sa de moarte cu negru
san mi-e greata pana-n tavan, pana-n cer mi-e greata de voi poetii cei tineri si de
bolboroselile voastre, mai bine haide sa bem un lichior.
Fie cum zici, ma umbra de cititor
mergem la carciuma si manga ne facem
tu tine stanga sa iesim din poem
cat despre moarte suntem tineri, ce
are cu noi, nu stiu drace
zice, cand iata dam nas
cu-o doamna tuciuri le si voalul ei tras
pe obraz, nu stiu drace
e nevasta cea rea de gura
pe unde-mi umbli, lepadatura, zice ea
in loc sa stai acasa zice ea
cat despre tine, mircea
mai ramai.
O fata scriindu-si pe hymen orbitoare poeme visam, si apoi, dimineata pe geam cerneala
chipului meu ochi lenes facea, astfel eu degraba imi subtiam trupul, intram in lumea
noumenala. Jupuit de gala eram, si sticloasele-mi vene in vant fluturau, pana ea cu un
snur galben mi Ie lega, dar in zadar. Plin de noduri si lehuz, labele mi le taram, pana la
tramvaiul ce, zuruind, se plimba prin lumea noumenala. Paralel cu el, alt tramvai, pe-altc
sine era, si-nlauntru-i, langa mine o fata-am vazut, scrijelindu-si incet pe hymen poeme, de
necitit. Ea mana brusc inalta, scuturand catre mine penita-i, si-n geam sticlea al meu chip,
aratare orbitoare, cu bale curgand pe zapada verde. Atunci m-am trezit era, ca si-n lumea
noumenala amurg, iar langa mine femeie tanara dormea, cred ca se visa.
|