Cand vreau sa prind in fiecare cuvant Tot ce-i frumos si spornic pe pamant, Cum as putea sa uit vreodata, De lirica si rumena tomata ?
Mai mandra ca aceste patlagele N-au nici oamenii-n salba lor margele Cireasa doar, sau strugurii, sub soare Pot cuteza cu ea sa se masoare.
Frumosul fruct, crescut pentru saraci, Ea nu si-l suie-n vrejuri pe araci, Nobletea toata-n miezul plin si-o strage Ea, humei negre, limpezitul sange.
in toiul verii plina de dogoare iti umple cerul gurii de racoare, Iar umbra serii moale cand se lasa E lampa vie stralucind pe masa.
De paine si de apa tine loc ;
Nici sa n-o fierbi si nici s-o coci la foc :
Ea daruieste omului, mereu,
Ca si pamantul forta lui Anteu.
Nepreschimbata, cruda nentrerupt. Cum dintr-a lui rotire s-a si rupt, Iar cand o musti cu insetata gura Primeste-o ca pe-o cuminecatura
Si afla taina-n carnea-i stravezie : Putere-i doar ce-i si lumina vie.
|