Priveste acest mar : e mai aprins Decat obrazul tinerei fecioare, Al carei brat gingas ti l-a intins Ca ramura din pom, frematatoare.
Samanta prinsa-n carnea lui adanca
Ii implineste calma stralucire, Cand el, tacut, spre lume isi arunca Acea egala, pasnica privire
A unui astru viu care strabate, Pe largi orbite, biruite spatii, Nascand prin sine timpurile toate Sub semnul unei certe gravitatii,
Asemeni mumei tinere ce stie Ca-n arcuirea pantecului poarta Durata unui timp ce o sa vie Prin coapsa ei, boltita ca o poarta.
|