Priveam aceste tari, aceste spatii, Cuprinse-ntre-ale marilor hotare: Maternul pantec, dupa lungi gestatii, Le-a impanzit cu neamuri si popoare.
Prin ani de bezna, de nadejdi si lupta, Omul avu, alaturea de el, Iubita zvelta, fata mumei supta, Adanc indemn spre luminosul tel.
Ca muma peste leagan asteptand Sa-si vada pruncul inaltat in soare, Femeia poarta-n gestul ei si-n gand Toata chemarea lumii viitoare.
|