Neprihanita, frageda fecioara, Copil cu-un inger parca frate geaman, Aceasta frumusete fara seaman Capriciu al materiei e doara ?
Pe ce podoabe va sa schimbe, oare, intreaga-i stralucire pieritoare ?
Dar in faptura nemplinitei fete Atatea oarbe modulari secrete, Ca arabescuri dintr-un ochi de apa Deschid in lobi, in nara, buza, pleoapa. Pure arcade zilei ce-o sa-nceapa ;
Caliciul lor, de crin si orhidee, Dulci sovairi in plasma carnii-ncete, Petale sunt, ce floare le arunca intr-un desfrau, ca de-al ei har o zee Prea tanara, nepasatoare inca.
|