Azi, Judecata!
Nu mai imi este teama de nimic:
De ziua de azi sau cea de pe urma,
De fiorosul gigant sau viciosul pitic,
De hoarda, de-i haita turbata sau turma!
Nu mai cred in balante, de rau si de bine,
Nici chiar in echilibrul multilor corpi ceresti,
Totul e mai degraba intamplarea ce curge si vine,
Iar in societatea "umana", malefice vointe lumesti.
Nu mai cred nici in Platon si in a "sa" iubire,
Care se vinde pe miei, lanturi, credit si cash,
Este chiar mai jalnica decat vesnica pomenire,
Si cel mai versat Casanova, isi are propiul sau nash.
Si nu mai cred in milostenii facute "fara" motive,
Si nici in bunii samariteni, adica in vraci,
Sufletele au devenit arse, uscate, cative,
Mila este un lux, rezervat pentru viermi si gandaci.
Copii ce abia au trecut de prima decada,
Se'njunghie, sau isi pun unul altuia foc,
Si cresc astepand ca din ceruri mana sa cada,
Petrecandu-si tineretea in ocne, unde nu mai e loc.
Nu mai cred ca omul are destinul de aur, maret,
Si nici ca va dainui peste alte milenii de ani,
Sfarsitul-prin focul de el pus- va fi ultimul pret,
Pentru cei "mari" omenirea nu valoreaza doi bani.
Nu mai cred in guverne, aproape toate corupte,
Si nici in cainii de paza, ei insasi sacali sau hiene,
Si nici in schimbari, in spatele perdelelor rupte,
Cantate de "fetele sfinte" sau cele mirene.
Nu-mi pasa deloc de cel rau, impielitat,
El vrea sa ma traga pe funduri de hau,
Altfel imi susura ca as fi cel imaculat,
Si ma lauda, chiar daca fac numai rau.
Si nici de Dumnezeu nu-mi pasa daca ar exista!
Ca el ar sta cu radarul ochit si noaptea pe mine,
El vrea doar sa ma scoata total de pe pista,
Sa ma arate a fi rau, chiar daca fac numai bine!
Febr. 2010 |