HERMETICE.
Sunt inca ranit, de la-poate- ultima lupta,
Don Juan al dreptatii, intr-o lume corupta,
Nu mai am forta mi s-a intunecat patina,
Alerg in carje, nu-mi mai gasesc botina.
Deschid o perdea alba, in spatele ei,
E zidul pictat ca o fereastra cu tei,
Ating mucegaiul tare, poti sa il tai,
Miroase si are gustul, ca mierea de mai.
Din tavan, o icoana atarna in firava lumina,
Mancata de carii si incarcata cu tina,
Din ea, un sfant mucalit, mai sa-i zambesti,
Este semnata cu semnul vanatorului de pesti.
Se aude, de departe, rapait de darabana,
Si tremurand, o cobza izbita de pana,
Un fluier de soc sau de fag, zice cu jale,
Licuricii isi concentreaza luciferaza spre a mortii cale.
Mi-am aruncat coama leonina pe spate,
La fel si inima, la muntele de pietate!
Mi-am pus la arc coarda de verde arnici,
Iar in loc de botine, mi-am pus doi cipici!
M-am rasculat, matusalemic, impotriva firii,
Am spus "bine-ai venit" chiar nemuririi.
Sunt doar obosit de nimic si de plictiseala,
Ma plimb prin sera de crini, nud, in pielea goala.
Pentru ca doar asa pot inventa o floare noua,
Fara frunze, fara nevoie de ploaie sau roua,
Fara miros si incolora, un incolor dens,
Facuta doar din aer strans in menghina-total sens.
Sunt lucruri ce niciodata, nici intreaga lume,
Nu le va gasi rostul si nici macar un nume,
Sunt lucruri ce ard la rosu,tot timpul in noi,
Si ce vor zumzai in mintea de'a pururi, un roi.
-----------------------------------------------
Pe munti de gresie, creste o galbena floare,
Si ape fierbinti picur pe ea,chiar din soare!
Larga fereastra spre zari azurii este deschisa,
Iar usa cea grea, spre vaile mortii, inchisa!
Febr. 2010 |