PASAREA PHOENIX.
Oh, tata al zeilor, al miilor de ani lumina
Si mama ce zamisleste albastrele stele,
Trimite-mi un semn, chiar daca am vina,
Sa pot calatori chiar si in noptile cu iele.
Sunt calator din timpuri trecute si spatii,
Orbit de pulberea cosmica, de vanturi,
Vreau sa adorm si sa visez mii de natii,
Umbre stavechi, a menestrelului canturi.
Lumina ce a fost mii de ani in urma, e moarta
Si praf atomizat va fi cea ce acum este stanca,
Iar pietre racite din lava fierbine vor fi ca o harta,
Un nou univers nedesenat pe noul cer, inca.
Stau, pe muchia infinitului curbat ca un arc,
Calcaiu-mi rece,atarna peste eternii vulcani,
Fulgeri se zbat sub pleopa-mi, ca mieii in tarc,
Fluvii de fier rosu topit, curg ca apa , de ani.
Oh, mama si tata, intreaga natura hermafrodita,
Tu esti nascare si leagan si moarte cu coasa,
In tine e haosul total si toata miscarea gandita,
De tine lumea e mistuita, din pantecul tau scoasa.
Oh, tata si mama, contopiti in doar doi cromozomi,
Tu esti izvorul ce se adapa din el insusi, perpetu',
Din tine izbucnesc intergalactice furtune de ioni,
Din tine rasare lumina si viata-si deschide buchetu'.
Soarele este prins inca in carlige , pe cer,
Vanturile sale gonesc rotative, turbate,
Luna, un biet bulgare ce doarme in ger,
Este inca crezuta mireasa luminilor toate.
Printre constelatii batrane, tocite, trece un fulger
Albastru si alb, care incinge la rosu planete,
In el este legata toata puterea lui volt si amper,
Helios conduce caleasca de aur, din 2 manete.
Se napustesc in uriasa spirala de plasma topita,
Intregi si imense sisteme de astri, comete, planete,
Amestecul de materie se umfla ca pinea dospita,
Universul se pregateste sa cante: acum isi compune sonete!
____________________________________
Pe piept mi se arunca perle, flori albe de gheata,
La cap, lumanari atomice ca 2 sori, asezate in X,
Robotii imi ard trupul cu laseri, in cosmica piata,
In van: am sa renasc din cenusa, ca Pasarea Phoenix!
|