Stau la fereastra si privesc pajistea,
alta obsesie lirica sau poate o excrescenta a imaginatiei,
mirosul de iarba, prea senzual,
cu toate sugestiile lui amagitoare,
hohotul verde, chemarile racoroase ale raului,
visul de dragoste ramas in suspensie,
aerul muzical si aprins,
imaginatia compensand insuficienta realitate,
neiertatoarca luciditate taind miezul carnos,
inlaturand invelisurile moi, alunecarile
in lenevoasa placere. Si peste toate ochiul ironic sclipind de la fereastra.
|