Ma aplec peste pervaz, peste marginea cartii. Stau
pe malul unui rau, la capatul unui vers
prozaic si melodios totodata.
Privesc printre gene orizontul de asteptare al colegilor,
un orizont greu de strapuns cu ochiul liber.
Ma prefac absenta, ma strecor printre randuri,
ca un fir subtire de apa in munti.
Ei asteapta un vers memorabil, un poem memorabil.
Am un neastampar continuu, o stare de spirit nelinistita
care ma leaga si ma indeparteaza mereu de ceilalti.
Desigur, imi sunt dragi, desigur, ei nu ma stiu,
ei nu m-au vazut la fata, nici
n-au atins cu varful privirii fosnitoarea mea existenta
intre file subtiri tremurand.
Desigur,
alunecarea aceasta de fraze poate fi oprita.
intre mine si voi poate fi pus un semn de carte
sau o coperta cu lacat.
De la persoana a treia la persoana a doua
trecerea este insesizabila.
intre persoana a doua si persoana intai
e doar un tremur de gene si totusi
uneori nu se cunosc,
nu se-ntalnesc.
Ma aplec peste pervaz, peste marginea cartii. Stau pe malul unui rau, la capatul unui vers prozaic si melodios totodata.
As putea strecura aici u usoara poveste de dragoste. As putea spune, de pilda, ca mi-e drag cineva care nu ma cunoaste sau nu vrea sa ma cunoasca, un barbat pentru care sunt doar un manuscris cu eventuale neglijente stilistice.
As introduce de asemenea cateva elemente
de realism magic ori cateva nuante de gri.
M-as ascunde in spatele draperiilor,
strivita intre doua falduri, intre doua fraze
sau mi-as trage un val straveziu peste ochi, as pandi
dindaratul obloanelor.
Si totusi
el a atins cu varful privirii fosnitoarea mea existenta
intre file subtiri tremurand, desi
alunecarea aceasta de fraze va fi oprita.
intre mine si el va fi pus un semn de carte
sau o coperta cu lacat.
|