Si de pe varf de munte ma voi sui pe-un nor. Zi grea, cutremurata va fi, o zi de-adio, Cand inima-mi, de tine, fasii voi deslipi-o, Amara frumusete, pamant ratacitor.
Voi sfarama sub pleoapa tot spatiul din jur Si-mi voi culca suspinul pe norul meu : salupa Ritmata de arhangheli, la prora si la pupa, Cu aripile vasle prin valul de azur.
Oceane de vazduhuri s-or lumina rotund Prin stele-arhipelaguri salupa mea sa treaca. Iar tu, frumoasa lume, sa-mi pari o piatra seaca Scapand rostogolita spre-adancuri fara fund.
Ma va-nvali, spumoasa, pe crestete de hau, O pretuntindeneasca vibrare de lumina Si m-oi topi in boare de muzica divina, Despovarat de zgura parerilor de rau.
|