Prin graul copt, pe unde-alearga serpuitoarea mea carare Ce scapara departe-n aur de glorioasa inserare,
Mi s-a parut ca treci, Iisuse, precum treceai pe vremea ceea Gustand in mers prietenia pescarilor din Galileea.
Pe parul tau, incununandu-l, juca o flacara balaie Si soarele muia vesmantul drumetilor in valvataie.
Vorbeai si inimile toate Se aninau de vorba ta Si le purtai ca o podoaba de ciucuri prinsa la manta.
Ca vorba ta era mai dulce ca rodiile din Edom Si-nomenia dumnezeirea si indumnezeia pe om.
Treceai si sangera in tine prigoana crudelor sinedrii. in zari va asteptau gigantici, cu crengi ocrotitoare, cedrii.
Iar eu parea ca merg in ceata de ucenici si ucenice Si sfaram si eu, pentru cina, cu palmele-amandoua, spice.
Eram, socot, prea mult al lumii Si prea putin al vremii tale Ca pamanteana grija, Doamne, m-a-ntarziat, stingher, pe cale.
Pe-acelasi galben grau coboara acelasi glorios apus, Dar n-aud vorbele-ti pe care evanghelistii nu le-au spus.
Trecura veacuri, si cu ele ca treci din nou mi s-a parut Si-ti caut urma luminoasa In lutul moale s-o sarut.
|