Prin graul copt, pe unde-alearga serpuitoarea mea carare Ce scapata departe - nour de glorioasa inserare,
Mi s-a parut ca treci, Isuse, precum treceai pe vremea ceea Gustand in mers prietenia pescarilor din Galileia.
Pe parul tau incununandu-l juca o flacara balaie Si soarele muia vesmantul drumetilor in valvataie
Vorbeai si inimile toate se aninau de vorba ta Si le purtai ca o podoaba de ciucuri prinsa la manta
Ca vorba ta era mai dulce ca rodiile din Eden Si-nomenia dumnezeirea
si indumnezeia pe om.
Treceai si sangera in tine prigoarea crudelor sinedrii in zari va asteptau gigantici, cu crengi ocrotitoare, cedrii.
Iar eu parea ca merg in ceata de ucenici si ucenice
Si sfaram si eu, petru cina, cu palmele-amandoua, spice.
Eram, socot, prea mult al lumii si prea putin al vremii tale Ca pamanteana grija, Doamne, m-a-ntarziat, stingher, pe cale.
Pe-acelasi galben grau coboara acelasi glorios apus, Dar n-aud vorbele pe care evanghelistii nu le-au spus.
Trecura veacuri, si cu ele ca treci din nou mi s-a parut Si-ti caut urma luminoasa in lutul moale s-o sarut.
|