Aici pamantul s-a-ngustat de-o schioapa Iar timpul, scos din lume, e pustiu. Eu sunt cel care s-a trezit in groapa Si nu-si aduce-aminte c-a fost viu.
Pe fresca plasmuirilor din viata Un brat nemilostiv a dat cu var, Nici foame, nici colori nu-mi trec prin
fata, Doar alb paienjenit si mortuar.
O zi se scurge lunga cat o mie, Dar zece mii s-au scurs ca un minut. Sunt abur ce se pierde-n vesnicie Si cad tarana-n golul absolut.
Viteze suflet, mester pe ruine, Ce-a mai ramas din tot ce-ai faurit? Mai scump e un scaete decat mine Si-atat sunt viu cat pipai c-am murit.
|