Langa lacul larg-infiorat si pal, Te-am vazut in toamna ramanand pe mal, Profilata trist pe cerul sangeriu, Printre foi cazute prea de timpuriu, Cu naframa-n care cautai sa-ngropi Sfasiatul suflet risipit in stropi, Mama de departe. Si de atunci mereu Lacrimile tale cad in gandul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Tulburandu-i vesnic sfaramatul mal.
|