Voi, sesuri nesfarsite sub ceruri largi de vara, Ca ele linistite si luminand ca ele, Pe-aici imi inflorira si-aici se scuturara In mersul vremii, macii copilariei mele.
Si-n pacea dogorita de-a verii-nvalvorare Ea zace-n infinitul nelamuririi sale.
Purtand poveri de roade, trec carele greoaie Cu boi blajini dealungul prafoaselor sosele Si doina, care-n focul vazduhului se moaie, imi cade-n gand cu vremea copilariei mele.
Voi, sesuri dulci ca lenea si largi ca nesfarsirea, Cu departari pe unde mirajele tresalta, Si sufletu-mi in care vi se rasfrange firea L-ati leganat cu rauri si-amieze laolalta.
Eu nu cunosc revolta cu zbateri de furtuna, Simtirea-mi curge fara involburari de valuri Cum ale voastre ape se-mpaca si se-mbuna Cu lunga-mbratisare a celor doua maluri.
Si-n sufletu-mi cu doruri invapaiate, care Cuprind nemarginirea intinderilor voastre, Sunt visuri fara nume ce chiama-n departare Ispititor ca Fata-Morgana-n zari albastre.
|