Am poposit pe panta-nfiorata De soarele ce-n ochi iti tremura Si mana ta mladie, luminata
Ca un grumaz de lebada, tara Pe fruntea mea o dara de jaratic Era o zi de vara si era
Un vant indemanatic si molatic Si-n par iti rasfira imbatator Mirosul viu al cimbrului salbatic.
Sub bratul tau visam si mi-era dor Si tot mai dor de degetele tale Sa ma topesc in dezmierdarea lor.
Parea ca-n floarea mainii tale pale Setoasa inima mi s-a-ngropat Ca o albina-n palnii de petale.
Iar imprejur, parea redesteptat
Si smuls de-a ta fermecatoare mana
Un dor cu dorul meu ingemanat:
Ca namile tarandu-se-n tarana Din largul zilei ce le-nfierbanta Colinele culcate intr-o rana
Cerseau, setoase, desmierdarea ta.
|