Nichita Danilov
Nastere: 4 aprilie 1952, Musenita, Suceava
Deces:
S-a nascut la 4 aprilie 1952 in satul Climauti, comuna Musenita, judetul Suceava, Este licentiat in stiinte economice, in 1977.
Debuteaza literar in 1976 in revistele "Convorbiri literare si "Opinia studenteasca. Primul volum, Fantani carteziene, aparut in 1980, primeste Premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Iasi, iar in 1982 primeste Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este economist la B.J.A.T.M. Iasi pana in 1982, apoi, pana in 1989, corector la revista "Convorbiri literare. intre 1990-1991 este redactor la aceeasi revista, iar pana in 1992 - director al Teatrului "Luceafarul. in prezent este secretar al Teatrului National din Iasi si patron (impreuna cu Dorin Spineanu) al Editurii Boema. Este deopotriva publicist si prozator.
Prezenta poetului in peisajul liric romanesc nu tine intru totul de generatia sa. Doar unele accente ludice, intalnite in volumele de inceput, ar putea sugera aceasta. Criticul literar Eugen Simion il considera mai apropiat de Philippide si de romantici, adept al marilor teme: "el intoarce poezia tanara- neincrezatoare in miturile Poeziei -la temele ei eterne. il regasim deci, intr-o viziune romantic-expresionista, mai aproape de marile mituri: "lirismul lui e auster, metafizic, obsedat de apocalipsuri si de proliferarea semnelor profetice. Simbolul esential este, in poemele sale, clopotul care cheama si se stinge in amurg. ii urmeaza trambita, inaltele porti ale intunericului. Raul, (), faptura de lut, chipul orb, (), cerul iluminat de tristete, mireasa adancurilor, glasul de seara, fantanile care au radacini in viscerele pamantului (idem, subl. in text).
Poezia lui Nichita Danilov dezvaluie si o preocupare aparent secundarizata pentru simbolistica si parabola de tip crestin. Aceasta preocupare ne apare mai directa, mai transanta, in volumele de dupa 1984. Criticul literar Radu G. Teposu il sintetizeaza cape " unul dintre putinii nostri poeti cu vibratie metafizica adevarata, aflat mereu in disputa dintre traire si cunoastere. Vedenia e la el o forma a viziunii, iar insolitul imagisticii, un mod de a traduce criza interioritatii. S-ar putea spune ca, intr-un fel, Danilov il continua in timp (accentele epigonice sunt excluse) si il completeaza fericit ca viziune pe Daniel Turcea, un alt liric contemporan de esente mistice. Poetul pastreaza elementele expresioniste ale golului existential si viziunilor crepusculare, dar incearca in acelasi timp gasirea unui punct de sprijin, a unui echilibru, necesar deopotriva pentru poezie si pentru autor. Urmele trecerii sunt acum atenuate intr-o imagine spiritualizata, in spatele careia infloresc asceza, parabola mantuitoare, calmul evanescentei.
Daca ceilalti colegi de promotie se arata circumspecti in ceea ce priveste operatia de simbolizare poetica, intrucat aceasta presupune inca increderea in instanta transcendenta a discursului, iata ca Nichita Danilov pare indiferent in fata noilor imperative ale poeziei: acum, cand registrul solemn este abandonat pentru modalitatea parodica iar obiectul actului de poetizare isi cauta in interior o motivare autoreferentiala, desi nu recurge la o radicalizare violenta a propriului demers, autorul volumului Camp negru lucreaza, insa, in felul sau, asupra retoricii conventionale optand instinctiv numai pentru acele toposuri apte de a adera la un proces textualizant implicit, mai putin evident.
Volume de versuri:
Fantani carteziene, Iasi, Editura Junimea, 1980;
Camp negru, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982;
Arlechini la marginea campului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985;
Poezii, Iasi, Editura Junimea, 1987;
Deasupra lucrurilor, neantul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1991.
Secolul XX a aparut in volumul Arlechini la marginea campului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985.
Arlechini la marginea campului a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985.
Ora a aparut in volumul Poezii, Iasi, Editura Junimea, 1987.
Deasupra lucrurilor, neantul a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1991.
Citeste si:
|
|
