Mana mea mi-o intind peste lucruri, cu degetele mele inchid pleoapele fiecarui lucru bolnav. Ma inalt din intuneric si in propriile mele adancimi pier!
"Sunt cel care sunt!"
Pasii mei nu lasa urme pe drum,
nici o oglinda nu pastreaza
imaginea mea!
II
"Sunt cel care sunt!"
III
Seara ma simt ca un cer
iluminat de tristete,
noaptea ma las dus de valuri
spre mine ca spre
un ultim tarm.
Nu intru pe nici o usa, in nici o casa nu vin,
in nici un suflet nu ma cobor.
Nicaieri nu ma aflu,
nici inlauntrul meu
nu ma regasesc.
IV
Sunt tristetea cea mai vasta,
cel mai dureros extaz.
Bucuria ce creste din mine
nu va ajunge niciodata la cer.
Cu disperare ml revars,
tasnesc din sinea mea
spre lucrurile ingrozite din jur,
dar pretutindeni sunt Eu!
V
De sete norii crapa pe cer!
VI
inchid ochii si in fata ta
tot mai gol ma trezesc.
ia si du-ma din tine afara,
in plin vant!
|