| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Poem despre batranul domn Hokusai
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Danilov
|
|||
|
|
|||
| S-a dus si batranul domn mugur caruia ii spuneam hokusai katshuschika imi zicea: n-ai sa te imbogatesti din poezie mai bine te-ai apuca de pictat peisaje cu luna plina natura moarta cu pasari impaiate pe masa dar poezie nici intr-un caz suntem in secolul douazeci ce naiba ar trebui sa fim constienti isi facea plimbarea de seara langa foisorul de foc de o parte era insotit de un caine de cealalta de o masina de scris il vedeam iesind din metrou ca dintr-o gura de canal si luand-o usurel pe strada in fiecare zi la orele douasprezece si jumatate inainte de-a porni spre slujba sa de la pravalia cu ceasuri trecea pe la libraria din colt unde obisnuia sa rasfoiasca o carte ii spuneam domnule nu te-ai saturat de atatea carti ai trait cincizeci de ani printre ele in viata mai exista si alte lucruri importante dar el nu he he rasfoia mai departe orice s-ar fi intamplat putea sa-i moara tata putea sa arda o jumatate din oras el isi muia degetul aratator cu varful limbii aprindea o lumanare de seu si dadea incet filele la o parte spunea ca-i place hartia subtire si daca nu rasfoieste o zi e ca si cum nu s-ar fi spalat dimineata sau nu si-ar fi facut rugaciunile ii spuneam de ce umbri taraind dupa tine cainele asta e de rau augur si masina asta de scris care scheauna jalnic si care dupa parerea mea ar trebui aruncata grabnic in pod printre pantofi haine vechi si alte lucruri de prisos spunea: lasa domnule stiu ce fac nu pot merge pe strada singur nu vezi cum ma clatin nu vezi cata ceata nu observi ca sunt orb si apoi masina asta am dresat-o o am de atatia ani de zile cunoaste bine strazile vezi bine ca nu ma descurc si chiar bastonul asta nu ma ajuta la nimic nu sunt atent ma lasa auzul cand trec strada poti sa claxonezi cat vrei: nu aud asta e dar e groaznic ce-mi spui ii ziceam cum poti sa umbli asa singur sa ratacesti si magazinele astea care seamana unul cu altul si politaii stia obezi care plutesc peste reclame manechinele care stau la stop si postasii ce ratacesc scrisorile si suna cu disperare din trambite apoi caii albi ce luneca printre masini si ceata asta cenusie ce pluteste pe strazi totul mi se pare bizar un amestec ciudat dintre lucruri si somn iar masina asta e groaznica pur si simplu groaznica-i spuneam e oribila ca o reptila cum o hranesti unde o tii noaptea iar el: he he o tin in cada s-a obisnuit dimineata ii dau un kil de peste congelat noroc ca se gaseste e drept ca mai scheauna cateodata mai urla noaptea dar ce sa-i faci asta-i viata vezi ca intr-o zi ii spuneam cum stai singur o sa navaleasca peste tine cand dormi la fiarele astea instinctul se declanseaza cand nici nu te astepti o hranesc bine-mi spunea ii dau si ulei de masline adauga apoi ii plac zarurile se joaca atat de frumos pe podea tot da cu labutele si sa vezi ce zaruri ii cad eu dau cinci cinci ea da sase sase eu sase sase cu trei ea da sase sase cu patru intelegi ma speculeaza la maximum nu zic totusi cu ce o hranesti nu cred ca se multumeste numai cu zaruri si peste e groaznica e prea masiva cea un cal: o lighioana spune drept ce mananca te costa probabil o avere de ce razi doar n-o hranesti cu aer si apa ba chiar asa si rade iar eu: nu e de ras animalul e inspaimantator e lugubru scapa odata de el vinde-l fa ceva hotaraste-te odata stii ceva domnule imi spunea tremurand sunt mai batran decat iti inchipui nu-mi dai tu sfaturi si apoi mi-e groaza sa stau singur nu stiu daca-ntelegi macar ai acte pe ea o fotografie esti in regula domnule katshuschika mai lasa-ma-n pace domnu meu de cincizeci de ani tot umblu cu acte o tin si eu mai ascunsa nu zic ca e comod spatiul e stramt are coada cam lunga si plina de solzi se misca greoi si lasa pe mozaic multa apa si mal un mal puturos de parca ar fi traversat styxul nu stiu daca ai sa-ntelegi nu sunt singur cum sa-ti explic in Casa asta mai exista cineva ce se misca e un suflet acolo chiar daca e de lighioana si literele alea ca niste insecte se urca mereu pe pereti exista intr-un colt un viespar un musuroi galben am dat cu nisip matur zilnic degeaba in fiecare zi masa e plina misuna peste tot le gasesc si in pat e o fosgaiala iar cu cainele asta nu ma impac o bestie neagra caracter oribil m-am atasat insa si de el dimineata cand treci raul m-asteapta si cartile astea ii spuneam nu vezi cum zboara nu vezi cum se innegresc tii minte lanul de grau cu corbi tabloul acela celebru sigur ca de atunci asta-i senzatia corbii au incepui sa apara cartile da nu vezi cum se ridica in aer cum se rotesc deasupra Casei cum isi curata pliscurile de tabla dar mie cum sa-ti spun imi plac acest falfait somnambul care trece prin camere le vad cum se aseaza aici tocmai aici pe rafturi pe masa si chiar pe covor incepand pe la orele sase seara cand se intorc de la varsatoarea orasului ma simt in elementul meu asta-i domnule hokusai ii spuneam torul e groaznic amenintator ii spuneam ai grija camerele astea pustii si coridoarele pe care rasuna mereu voci mozaicul ce fumega in valuri bucataria din care se aude un lipait de pasi singuratatea asta absoluta totul e infiorator geamurile acoperite cu storuri draperiile pline de praf apa care curge din scaune apa care tasneste din parchet apa care se scurge din lustra chiar asta nu te inspaimanta nu te pune pe ganduri ai rabdare-mi spunea in curand inchid robinetul si gata nici un strop va aici liniste liniste desavarsita intelegi nu se va auzi nici un pas nici o soapta dar masinile care trec pe strada macaraua si oglinzile astea pline de praf cum le suporti de ce nu le stergi domnule domnule hokusai tocmai asta-i le las acolo sa se prafiiiasca sa prinda mucegai sa se acopere de praf nu m-am privit niciodata in ele dar am s-o fac si pe asta si atunci l-am vazut cum ia o lingura neagra si cum rade mucigaiul de pe pereti stratul de muschi inverzit de pe rama cum descojeste oglinzile i-am spus opreste-te domnule hokusai tocmai acum te-ai apucat sa faci ordine nu vezi ca ai musafiri Iar el; ce fel de musafir cei mai fi si tu hai fii serios domnule si stii ceva; m-am saturat de barba asta intelegi o port de atata vreme am sa mi-o rad da-mi de acolo un foarfece cum de unde din sertar si lua foarfecele in mana si mai intai isi tunse barba in trepte ce parere iti dai imi spunea sapunindu-se tii minte portretul acela cum care Omul cu urechea taiata nu stiu exact titlul l-am uitat ce te miri sunt destul de batran stau foarte prost cu memoria lapsusuri gauri negre in cap intelegi nici nu stiu cand m-am nascut in orice caz e foarte de mult si m-am plictisit domnule hokusai ii spuneam linisteste-te ai grija iar el mereu se radea devenea tot mai tanar tot mai vioi nu mai incapea in halatul lui vechi albastru era ca un cal tanar scapat pe o pajiste pantalonii incepura sa-i crape pe la incheieturi si camasa il si vedeam inaltandu-se pana-n tavanul cu ingeri de ipsos ii spuneam: lucrurile astea nu sunt bune sunt ca intr-un vis urat iar el: ma pregatesc de drum ce stii tu trebuie sa prind putere daca plec asa batran cum sunt si cu barba asta nerasa iti dai seama cum voi ajunge acolo nici o grija: o sa-mi creasca alta pe drum si apoi incepu sa-si faca bagajele doar n-am sa las trusa cu mine o las aici scoase din geamantan o multime de lucruri si le imprastie pe parchet mi-ai facut observatii mi-ai zis sa las cartile uite acum nu ma mai intereseaza mi-ai zis de masina de scris am inteles: totu-i in ordine si incepu sa se imbrace cu costumul cel nou isi puse pantofii de lac si se tot invartea prin casa in sfarsit l-am vazut cum isi leaga cravata ajuta-ma odata de ce stai cu mainile-n san nu vezi ca n-am timp ma grabesc am transpirat peste tot ca in sfarsit pierd de pomana timpul cu tine si-apoi l-am vazut coborand isi intorcea mereu capul pe scara si he he cobora cobora repede repede facand inapoi semne cu mana he he spuse gata ma duc nu mai am timp arunca si tu o privire pe geam de ce stai si te uiti ca un manechin vezi daca a tras masina pe care am comandat-o la scara cum n-a venit nu se poate oricum e pe drum m-am dus o astept 2n strada te rog sa ai grija de carti deschide si tu seara fereastra vin de la varsatoarea orasului dar domnule hokusai i-am zis mai ai aici o multime de lucruri costumele cele o mie de perechi de ciorapi palariile camasile si biblioteca discurile n-am ce face cu ele m-am saturat m-am plictisit de ce crezi ca m-am hotarat in sfarsit s-o iau razna domnule hokusai dar shakespeare baudelaire iar el facand semn cu bastonul: nu vezi ca se aude un tropot de cai hai ca m-am dus: la ce mi-a folosit shakespeare baudelaire fleacuri fleacuri intelegi mai bine arunca-mi pe geam pelerina de ploaie ciudat chiar foarte ciudat e iarna si uite ce vreme tremur de frig dar hai ca ma duc si se duse |
|||
Pune poezia Poem despre batranul domn Hokusai pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |