I
Din nou ma sprijin numai de cuvinte Nu e nici o muzica sa izbucneasca din osul nimanui
Si nici sufletul nu are in sine linistea potrivita orelor fericite leganate in adaosul de alcool bland.
Si nici prietenul cel puternic si apropiat tristetilor si marilor idei.
Si nici femeia credincioasa
ca o batrana vulpe gravida si atotstiutoare
in amanuntitele treburi ale campiei.
Si nici ingerul tatuat cu harti,
nici unul
nu este de fata.
Numai cuvintele, numai ele preaputin doritele, -
ca niste mercenari nervosi
imi urmaresc gestul inimii amortind,
jetul privirii pulverizand
imaginile traditionale ale lumii mele
alergand sub ramuri, inotand in mare levitand in aerul plin de simunuri
II
Vai, intelesul este mai iute decat timpul intelesului.
Si nici nu exista inteles ci numai
intelegere.
Vai, intelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind o alta limba
Si groaza de-a fi primii, de-a fi singurii,
de a ne inventa mereu
in trecutul surazand aidoma buzelor,
dezvelind dintii albi ai prezentului
salbatic.
Poate ca din singuratate ne inventam stapani.
Zeii nu sunt decat in viitor.
Jupiter Tonans si frumoasa Junona urmeaza abia
sa se nasca
in antichitatea cea dulce
a viitorului.
Nelinistea, groaza
de a fi primii si singurii
de a fi hymene ale universului.
Talpile sunt mai indepartate de crestet decat trecutul de prezent. Noi,
hymene ale cosmosului suntem,
si din singuratate ne inventam stapani
in viitor.
III
Orice cuvant este un sfarsit,
orice cuvant din orice limba este un strigat
de moarte
al unei specii, din nesfarsitele specii
care au murit fara sa se mai nasca,
facandu-ne loc, noua, singurilor, primilor
care ne-am nascut.
IV
Singur sunt si ma sprijin de "A" frumoasa vocala matricea literelor toate
Si spaima de a fi singuri, de a fi
primii,
de a fi hymene.
Si nevoia de a inventa stapani
zei si flori,
toti, absolut toti in viitor,
in viitorul verzui pe care-l numim
trecut
A inventa un rau curgand liber prin aerul fara maluri
A inventa o floare al carei miros suntem.
|