I
Nu am nimic. Al meu nu este totuna cu mine. Numai insumi exista, iar eu nu pot sa am decit ceea ce exista.
Pina si despre trup zic
ca este al meu;
pina si despre suflet
zic ca este al meu
deci ele nu sunt totuna cu mine
deci ele nu exista,
Numai insumi exista.
Nu-l pot avea decit pe insumi
intr-adevar.
II
imi plac ceasurile
pentru ca ele masoara ceea ce nu este;
sunt nebun dupa ceasuri
pentru ca ele sunt nebune.
Ele sunt ghilotine
ale gitului nefiintei,
daca nefiinta ar avea un git de nefiinta.
imi plac ceasurile,
sunt nebun dupa ceasuri,
pentru ca sunt mici si mari,
groase si subtiri,
cu sunet cristalin
sau cu sunet de tinichea,
in numele a ceva
care nu este.
imi plac ceasurile pentru ca sunt disperate fara pricina.
III
Nu pot sa am nimic.
Tot ceea ce nu este insumi nu exista.
Din infinitul de insumi
si insumi si insumi
eu sunt unul dintre acei insumi.
intre primul insumi
si celalalt
pun un ceas de buzunar
ca o falsa distanta;
intre celalalt insumi
si celalalt insumi
pun un ceas de mina
ca o stafie.
Pun in genere
ceasuri groase cu clopot,
ceasuri cu cuc, pendule,
clepsidre sau pur si simplu
cadrane solare,
in speranta absurda
ca soarele ar fi
unul dintre acei insumi,
unul dintre acei insumi.
IV
Nu pot sa am nimic.
Tot ceea ce am si nu este insumi
devine ceas intre insumi si insumi.
Nu pot sa am decit ceea ce au toti,
acel ceva pe care l-ar avea toti
absolut toti -
stelele cind devin insumi,
copacii cind sunt insumi, pietrele
cind sunt insumi; restul
e o masinarie de ceas.
O, nu pot avea nimic
decit un ceva pe care-l au toti,
daca insumi ar avea ceva,
daca insumi, insumi ar avea ceva,
daca insumi, insumi, insumi
ar avea ceva.
|