Ploua rarit peste aeroport prin aerul cu lucii conuri gri, orizontale,
pe sub cerul mort sub mastile de nouri vii. Privirea ta trecea prin mine purtind in virf
un steag strain, al amintirilor cu roti marine,
rulind pe negrul cimp velin dintr-o uitata tabara
de vara si micsorata-acum, cit un pahar, cu dinti
de raze-infipti in seara, cu-n soare ametit, neclar. O, nevazute sfori legind orase la capat,
si rotite monoton Ca azvirlirea naravase de lungi ciocane,
pe un stadion.
|