Aer despartit de aer cu o aripa de roz metal,
strigat rupt in suier si in vaier de-o potcoava de argint,
de cal. Mor pilotii pe chitare innorate,
alungite-n vid cu elicele lovind in corzi barbare
dind cu pumnu-n porti ce se deschid. Intre
timp trag seara peste mine doborind in somn helicoptere,
vrabii, vulturi, avioane, nori de
ploaie, parasute si lichide sabii,
ce lovind in coasta mea, se-ndoaie
intre timp, trag seara
peste mine si despart cu trupul,
- ora, ziua, luna si ce-a fost el insusi, totdeauna.
|