Aer gri, fum discret coborind inapoi in cosul pieptului. Fiecare patrat de trotuar e o gara din care un trup de-al tau poate pleca intr-o singuratate insotita. Vitrine si ambalaje.
Pretutindeni propria ta piele tabacita intinsa la uscat pe ziduri de piatra gri. Sir de lumini in
goana spre seara. Jos,
in localul numit "La Commanderie", intre luminari groase, aerul face sa tremure flacara si
fumul.
Deschid poarta de ceara a unei luminari, inauntru, pe scarile de ceara, pasii n-au sunet.
Dar flacara
coboara lenta si sigura, si musca aerul ca pe o piine fara sfirsit de care nu te mai saturi
niciodata.
|