Alfa

Vezi toate poeziile poetului



Mai departe, mai aproape de centrul spatiului,
inima mea se consuma.
Capul meu, ca o flacara de luminare,
mereu isi pierde ochii fierbinti arzind miinile tale nevazute.
El isi hraneste lumina din seninul trunchi pe pamint si pe mare.
Minunata prada si sprijin al foamei - pamintul
Minunat prilej de sete - marea.
Flacara inceata,
pierzindu-si ochii mereu fierbinti, -arzindu-ti miinile.
O, dureroasa lumina si miros!
Palmile tale sunt
fata mea de pamint si de apa.

Numai si numai ele miscatoarele,
indepartatele ma lumineaza, arzindu-ma.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Alfa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani