Mai departe, mai aproape de centrul spatiului,
inima mea se consuma.
Capul meu, ca o flacara de luminare,
mereu isi pierde ochii fierbinti arzind miinile tale nevazute.
El isi hraneste lumina din seninul trunchi pe pamint si pe mare.
Minunata prada si sprijin al foamei - pamintul
Minunat prilej de sete - marea. Flacara inceata,
pierzindu-si ochii mereu fierbinti, -arzindu-ti miinile.
O, dureroasa lumina si miros!
Palmile tale sunt
fata mea de pamint si de apa.
Numai si numai ele miscatoarele,
indepartatele ma lumineaza, arzindu-ma.
|