Iar nu mai suntem noi insine, nu mai stim de unde incepem si unde ne sfirsim,
in spatiul
dat, rezemat pe coloana acestor secunde. Iar ne sunt trupurile basoreliefuri existind
din
noi, anume, numai jumatatile-n miscare
cele intoarse spre lume. Iar se concentreaza totul
numai in ochi, numai in sprincene, numai in barbie,
numai in bratul intins si atit, restul
incetind sa mai fie. Iar suntem inscrisi intr-un cerc,
si nu mai stim de unde incepem si unde ne sfirsim,
in spatiul dat rezemat pe coloana acestor secunde.
|